Fiică-mea se mărită cu Maria

*** acesta nu este neapărat un articol politically correct

two friends girls walking hand in hand
two friends girls walking hand in hand

Fiică-mea la mine: „Eu, când voi fi mare, mă voi mărita cu Maria”!!!!!

Maria= cea mai bună prietenă a Prințeasei

Prima parte, afirmația ei, mi-a dat fiori reci pe spinare! A doua parte m-a mai liniștit puțin, dar nu foarte mult.

M-am șocat din două motive.

Pe de o parte, că fiică-mea se gândește să se mărite. Are doar patru ani și jumătate!!! Oameni buni, nu sunt pregătit pentru asta! Nuuuu. Nici la 30 de ani ai ei, nu voi fi pregătit. Dar să mă lovești cu afirmația asta acum, chiar e o lovitură aproape fatală!

“Copile, stai și copilărește! Lasă măritișul, că ai toată viața înainte! Joacă-te acum, distrează-te, lasă grijile cu căsnicia pentru altă vârstă. Și nu te gândi să pleci de lângă tac-tu prea curând. Ia-l cu binișorul, pleacă mai întâi într-o excursie, apoi într- un club, și mai târziu, mult mai târziu, la casa ta. Pregătește-ți bătrânul de lovitura asta.” – Cam așa i-am răspuns la afirmația ei.

Și ne-am apucat din nou de joacă, evitând esența frazei ei.

Esența:

să te căsătorești cu cineva de același sex cu tine.

Bine, pentru ea, în acest moment, soțul trebuie să fie cineva de care este foarte apropiat, cu care se joacă foarte frumos și cu care se distrează mult. Așa că, pentru ea, Maria este, în acest moment, soțul ideal.

Discuția asta a avut loc în urmă cu vreo două săptămâni. Între timp, Maria a fost înlocuită cu Vlad, un coleg de grădi, cu care se jură că se va mărita. Probabil, mâine, va fi un alt Vlad sau o altă Maria.

Dar întrebarea rămâne:

“Ești pregătit ca fetița/băiatul tău să aleagă să fie cu cineva cu același sex?”

Am prieteni gay. Nu foarte mulți, dar am. Poate mai sunt și alții dintre cei care îmi sunt prieteni, dar nu știu eu că ar fi gay. Asta pentru că nu i-am întrebat în mod evident dacă au astfel de preferințe.

Pentru că mi se pare o chestie de intimitate. E treaba fiecăruia ce face și cu cine face. Nu trebuie să mă preocupe pe mine.

Dar când vine vorba chiar despre copilul tău, ce faci? Știu că, teoretic, accepți situația, dacă vrei ca el să-ți mai vorbească vreodată. Dacă este cu adevărat gay și nu e doar o perioadă de descoperiri și încercări, atunci nu îl poți influența și, dacă nu-l accepți, va fi în stare chiar să renunțe la părinții lui pentru a-și căuta fericirea.

Așa că va trebui să accepți, dacă nu vrei să-ți petreci bătrânețile singur, dacă vrei să îl ai totuși aproape.

Dar cum ți se pare, acum, la o vârstă fragedă a copilului, această întrebare? Ești pregătit să răspunzi la ea? Sau spui un „Doamne ferește!”, scuipi în sân și te rogi să nu treci prin asta?

Pentru că mi-e teamă că, acum, 90% din societatea românească așa gândește. Înjură comunitatea homosexulă, îi stigmatizează sau, în cel mai bun caz, caută să-i ignore, pe modelul “Să fie la ei! Noi le avem pe ale noastre!”.

Și dacă micuțul tău va fi gay? Ce răspunzi?

PS: Trebuie să înțelegem că, probabil, peste 20 de ani, când Prințeasa va fi adult, căsătoriile între persoane de același sex vor fi legale și în România. Iar homosexualitatea nu va mai fi un subiect tabu.

PPS: Tinerii gay neacceptați de familii își creează drame cumplite, care, uneori, duc chiar la sinucideri.