Propun înfiinţarea unei asociaţii pentru protecţia părinţilor. Mă refer la părinţii abuzaţi de propriii copii de până în 5 ani.
Da! Şi sunt cât se poate de serios. Am un ochi vânăt, o coastă care mă doare, iar soaţa se ţine de sâni, la propriu, noaptea în somn. De ce??? Fiul nostru şi-a pus în plan să ne distrugă prin bestialitatea loviturilor date în somn.
Să vă povestesc cum am ajuns în această situaţie disperată:
Copilul nostru doarme singur la el în cameră încă de când avea 4 luni şi jumătate. Cum mişcările lui noaptea nu au întâlnit vreodată un obstacol, s-a obişnuit să doarmă într-un mod total haotic: când are capul pe pernă, când are picioarele. Cand doarme de-a lungul patului, când de-a latul. Nici că-l interesează ce poziţie adoptă că doar nu deranjează pe nimeni, nu?
Ei bine, s-a întâmplat ca, la un moment dat, pe când ne aflam în vizită la bunicii lui de departe, să trebuiască să dormim toţi trei în acelaşi pat. Noi n-am dormit deloc!!! În primul rând, de frică ca nu cumva să îl lovim şi, în al doilea rând, pentru că ne lovea el cum apuca. Hai, că trei zile n-a murit nimeni…
Dar ce să vedeţi că ne-am întors acasă:
-Veau să domim ca la mumica. (Vreau să dormim ca la bunica)
O dată am cedat şi a fost suficient. Acum, când are el chef, vrea să dormim ca la “mumica” şi vine la noi în pat. Ne loveşte, ne înghionteşte, ne plesneşte şi ne împinge până îşi face loc cum are el chef. Ultima aventură s-a lăsat cu plânsete. Mai exact, azi-noapte!!!!!
Pe la 3 noaptea, îl auzim în audiofon:
-Mami, mami, veau şapă! (Mami, mami, vreau în braţe.)
Fuge a mea soţie într-o viteză nebună, ciufulită şi somnoroasă la el în cameră, îl ia în braţe şi încearcă să îl adoarmă din nou. Eu, în pat, îi auzeam prin audiofon:
-Mami, nu mai veau să fac nani la mine pat. Veau ca la mumica. (Mami, nu mai vreau să fac nani la mine în pat. Vreau ca la bunica.)
-Bine, mami, hai la noi în pat.
În două secunde îi văd la ușă. Amândoi chiori de somn. Îl aşează soaţa pe prinţ între noi, pe perna lui, şi somn. Cât a durat liniştea? 3 minute!!!
-Mami, înveleşte-mă!
L-a învelit! Somn! După 3 minute:
-Mami, mami?
-Da, iubitule!
-Dom şi io pe pena ta? (Dorm şi eu pe perna ta?)
-Da, puiule, hai.
Şi atât a fost! A început cu picioare în stânga şi în dreapta de m-a lăsat lat. Prima oară mi-am luat un picior în ficat. Încerca să îşi urce tălpiţele acelea puternice pe mine şi, pur şi simplu, piciorul drept şi l-a aruncat pe mine. Am incnit, jur!
A doua oară s-a întors cu picioarele pe pernă şi, în mişcările lui învolburate, m-a lovit cu călcâiul sub ochi. Sunt vânăt! Era 4 dimineaţa, iar eu căutam gheaţă disperat. În timp ce eu îmi ţineam gheaţa pe ochi, iese soaţa din dormitor cu lacrimi în ochi.
-Tu ce ai păţit?
-M-a lovit.
-Unde te-a lovit?
-În sânul drept. Îmi e frică să mă întorc în pat.
Ne-am uitat unul la altul, apoi amândoi către patul din dormitor. Copilul dormea singur în patul acela cât un hectar şi era fericit. Ce să mai facem? Am izbucnit în râs şi ne-am făcut un plan: ne punem protecţii în zonele sensibile şi toată lumea va fi fericită. Aia e! Înviem armata romană cu toate armurile ei!
Nu vă supăraţi că vă întreb părinţi mai experimentaţi:
- Când li se linişteşte somnul copiilor?
- Cine mai e pentru deschiderea asociaţiei pentru protecţia părinţilor de copiii lor de până la 5 ani?