Despre o relație… sedimentată

IMG_1308_final

O întrebam pe Șerifă, zilele trecute, cum ar mai descrie ea relația noastră. Suntem împreună din 2007, adică de 9 ani. În 2009, ne-am nenorocit, pardon… căsătorit, iar, din 2011, o avem pe Sophia. Deci avem ceva istorie împreună.

Stă câteva secunde, eu îmi imaginam tot felul de texte, de replici ce îți provoacă diabet, de îndrăgostiți, de oameni fericiți împreună, de, de, de…

Și mă lovește: “SEDIMENTATĂ”.

Sedi.. Ce? Stai că n-am înțeles. Cum adică? Repetă.

Adică… sedimentată.

Cum așa? Ce descriere e asta?

M-am enervat instant. Pe cuvânt. Cum adică să-ți spună cineva că relația ta e sedimentată? Și mai rău să ți-o spună chiar nevasta? Unde sunt „superb, magnific, fascinant, unică, pe viață, cu multă dragoste, perfectă” etc?

La începuturi, ne spuneam că ne pierdem în ochii celuilalt, că nu ne imaginăm viața fără celălalt și, acum, ne spunem că avem o relație sedimentată?

N-am vorbit vreo trei zile. Negru am fost.

 

Apoi, am început să mă gândesc mai bine la descrierea ei.

La început, fiecare relație are vălvătăi, fluturași, steluțe, magie. Dar foarte multe se mistuie rapid, ard cu repeziciune și se destramă. Și foarte, foarte puține ajung să fie… sedimentate. Precum nisipul din mare, care în timp, s-a depus pe fundul apei și a creat munți. Asta a vrut să spună, de fapt, Șerifa. N-a avut răbdare să-mi dea explicația mai întâi și apoi descrierea. N-aș mai fi fost așa supărat.

Da, am o relație sedimentată. Și e bine așa. Pentru că genul ăsta de relație nu mai poate fi distrus foarte ușor. A trecut peste furtuni, a trecut peste cutremure, peste probleme. Acum, ne cunoaștem foarte bine, ne acceptăm așa cum suntem și ne gândim cum să ne creștem copilul, cum rocile astea sedimentate să producă noi roci micuțe și rezistente.

Nouă ani de relație și șapte de căsnicie duc la depunerea de sedimente. În vremurile de azi, se construiesc formațiuni de bazalt în atât timp. Pentru că oamenii nu mai au răbdare să construiască, ci doar să ardă. O lună, două, trei, un an, doi, trei cel mult. Și gata.

Noi avem nouă și, în august, vine mama la noi, timp de o lună. Și să vezi ce flăcări vom aprinde atunci, când vom fugi ca guguștiucii!

Tu cum ți-ai descrie relația? Ai făcut 9 ani? Te vezi acolo? Sau sunteți chiar mai… sedimentați decât noi? Dacă da, meritați o medalie!