Ce îți dorești de la relația pe care o ai sau de la o relație în general? Liniște, o să-mi spui. Dragoste, respect, siguranță, confort, liniște, liniște, liniște?
Nu sunt adeptul liniștii în cuplu!
Da, cu dragostea sunt de acord pentru că, fără ea, degeaba ne mai numim un cuplu. Stăm împreună pentru că ne-am obișnuit, pentru că ne e frică să renunțăm, pentru că ne gândim că ceva mai bun, oricum, nu putem găsi. Pentru că ne e lene, pentru că suntem comozi și câte și mai câte.
Cu respectul iar sunt de acord. Fără respect… e naşpa rău. Siguranța? Da, e un factor important. Îți dă încredere și te face să te simți safe. Confortul? E normal să-l vrei. Îl vreau și eu. Dacă am confort în familie mă simt bine.
Liniște? Nu îmi doresc!
Nu sunt adeptul relațiilor taciturne, al acelor relații în care unul lasă după altul chiar dacă nu îi convine. Nu merg pe ideea că „lasă, mă, să facă cum vrea ea sau el, că e mai bine așa decât să începem o discuție fără sfârşit”. Nu!
Vreau să mă cert. Vreau să am păreri și să pot să mi le exprim. Nu vreau să mă transform într-un preş și nu vreau să o văd nici pe ea în postura asta. De ce suntem oameni? De ce avem un cap pe umeri? De ce avem o gură? Ca să gândim, să vorbim, să ne exprimăm.
Cearta în cuplu e chimie pură. Aşa cum două componente chimice amestecate produc o reacţie, aşa sunt doi parteneri care se ceartă. Contează, bineînţeles, şi compatibilitatea. 🙂
Ei, tocmai de aceea, eu, George Tătar, recunosc că sunt un certăreţ. Îmi place să mă cert cu soția mea. Ador să avem discuții în contradictoriu. Mă lupt să ies învingător într-o confruntare cu ea. Nu renunț la părererile mele doar pentru a evita o discuție lungă.
Ador să mă cert pe tema culorii covorului din sufragerie. Îmi place să mă cert pentru locul bun de pe canapea. Îmi place să mă cert cu ea dimineața pe tema „cine face cafeaua”. Vi se par puerile motivele de ceartă, nu?
Am avut și motive mai serioase că… așa e într-un cuplu. N-ai cum să nu te cerți. Ne-am certat de la bani, de la educația copilului, din cauza rudelor, din cauza curăţeniei sau din cauza planurilor de viitor. Da, ne-am certat și cu siguranță se va mai întâmpla. Vulcanul a erupt, mi-am spus părerea ferm, fără jigniri, căci niciodată nu o fac, și-a spus-o și ea, lava s-a revărsat peste noi și apoi focul s-a stins.
Niciodată dreptatea nu e doar de partea unuia dintre parteneri. Niciodată. Cu toate acestea e bine să te cerți! E bine să discuți! E bine ca, în urma unei discuții în contradictoriu, să ajungi la un compromis, pentru că în cuplu, compromisul este „diamantul” cât un bolovan. Dacă ajungi aici, ești salvat.
Cearta poate duce undeva minunat. Să vezi sexul după o ceartă cât e de mișto. E mai intens decât a fost primele dăți când abia așteptați să vă descoperiți. E mai intens ca și atunci când vă era dor unul de altul pentru că nu v-ați văzut câteva zile. E mai mișto decât orice.
Adrenalina aceea acumulată în schimbul vostru de replici acide, de păreri dornice să se impună în faţa celuilalt, de dorința aceea acerbă de a ți se da dreptate, toată adrenalină aceea explodează între voi, în dormitor sau… unde vă apucă. Încercați asta și o să îmi dați dreptate.
În plus, de asta certurile în cuplu sunt ca sarea și piperul. Nu mă refer aici la certurile acelea serioase pe care fiecare dintre noi vrea să le evite. Nu. Mă refer la certurile „drăgălaşe” dacă pot spune așa.
Certați-vă fraților! Certați-vă pe tema unui film, pe genul de film, pe cine face popcorn, cine mai aduce un suc din frigider, cine stinge lumina la culcare, cine pune telefoanele la încărcat, cine duce copilul la plimbare, cine merge la cumpărături sau cine duce gunoiul. Certați-vă! Vorbiți! Exprimaţi-vă părerile! Evitaţi monotonia!
Un bărbat nu va fi niciodată atras de o femeie care e mereu de acord cu el. Şi nici femeile, în marea lor majoritate, nu îşi doresc un asemenea om lângă ele. Într-un cuplu, fiecare partener îşi doreşte să se simtă sigur. Să ştie că se poate baza pe celălalt, dar dacă placa celuilalt e mereu „da, dragă”, „ai dreptate, dragă”, „cum spui tu, dragă”, vulcanul nu mai are cum să erupă. Lava nu mai arde nimic în calea ei şi focul nu se mai aprinde pentru că nu are din ce…
Şi atunci ajungem să convieţuim taciturn. O facem o vreme pentru că e comod. Până la un moment dat, când simţim nevoia să simţim că trăim. Până când simţim nevoia să nu mai fim singuri în doi.
Aşa că certaţi-vă, fraţilor, pentru că o ceartă la vremea ei face minuni! Trăiți, fiți vii, faceți gălăgie! Liniștea în cuplu înseamnă nepăsare, înseamnă resemnare! Certați-vă ca să vă iubiți mai mult! Pentru totdeauna!