Articolul acesta este cât se poate de serios, în ciuda fotografiei. Discutăm despre o problemă care îi poate afecta foarte grav pe micuții noștri: bolile de ochi.
Sunt boli care pot fi depistate foarte ușor și tratate încă de la vârste fragede. Tocmai de aceea, mai jos veți găsi sfaturile unui specialist, medicul oftalmolog Roxana Cozubaș. Sunt sfaturi care, pe mine, m-au convins să o duc pe Sophia de urgență la un control. Mergeți și voi pentru că sănătatea copiilor voștri este cea mai importantă.
„Vederea este cel mai de preț dar, cu ajutorul ei percepem peste 80% din informația oferită de mediul înconjurător. Deși când ne naștem, vedem în umbre și lumini, în scurt timp, simțul vizual se dezvoltă rapid și ajungem, până la vârsta de 7-8 ani să atingem maturitatea din acest punct de vedere.
În general, părinții vin la control doar când cel mic spune că îl supăra ceva (îl doare capul, mijește ochii, se apropie de televizor sau de caiet/carte, se freacă la ochi). Ce te faci când copilul nu știe să spună că nu vede bine pentru că lumea lui nu există și altfel, există doar așa, neclară? Practic, copiii nu au termen de comparație în ceea ce privește percepția lumii înconjuratoare.
Din păcate, mai toate problemele oftalmologice sunt sesizate de către părinți atunci când copiii încep școala și nu copiază corect de la tablă sau scriu cu greșeli. De multe ori, poate fi prea târziu la acel timp, iar tot ce reușim să facem, noi oftalmologii, este să constatăm și să ridicăm din umeri.
Cele mai periculoase cazuri sunt atunci când cel mic vede bine cu un ochi și niciun semn nu trădează că vede mult sub normal cu celălalt. Ambliopia sau ochiul leneș afectează 5-10% din populație și nu se detectează decât printr-un control oftalmologic.
Reușim să o tratăm cu succes, dacă depistăm copilul până în vârsta de 3-4 ani, peste această vârstă fiind mai grea dezambliopizarea. Practic, creierul percepe imaginea doar prin ochiul sănătos, pe când cel leneș este scos din circuit. După vârsta de 7-8 ani, aceste circuite dintre ochi și creier nu mai sunt sensibile, astfel că acel ochi rămâne slab de vedere toată viața (chiar dacă prescriem ochelarii potriviți).
Strabismul este o altă afecțiune pe care o tratăm cu succes la vârste foarte mici. Orice deviere a ochilor apărută sau menținută peste vârsta de 6-7 luni nu mai este normală, astfel că cel mic trebuie adus la oftalmologul pediatru. Este total eronată ideea conform căreia unui copil nu poți să-i faci consult oftalmologic până nu devine verbal (3 ani). Avem metode și aparate de investigat încă de la nou născut.
Iată de ce, controlul oftalmologic de rutină, la copilul mic, trebuie efectuat cât mai curând, în jurul vârstei de 6 luni – 1 an, pentru a depista și trata la timp aceste afecțiuni.
Unul din patru copii (25%) are nevoie de ochelari, nu mai amânați controlul oftalmologic de rutină pentru cel mic, mâine poate fi mai greu de reparat vederea!”
Dr Roxana Cozubaș- Medic Specialist Oftalmolog
Policlinica Dorobanți – Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii “Grigore Alexandrescu”