Câteodată e mai bine să-ți minți copilul decât să-i spui adevărul (jurnal video în articol)

IMG_3972

Am plecat la serviciu timp de 9 zile, 24 din 24. De aceea nu putem fi acasă alături de ea, să o îngrijim, să o îmbrățișăm și, mai ales, să o pupăm de „noapte bună”. Acolo, seara, înainte de somn e cel mai greu moment al ei, când chiar simte nevoia de noi și noi de ea. E momentul cel mai frumos al zilei, când, vreo câteva zeci de minute bune, ne pupăm de mama focului.

Ne e tare dor de momentul ăla, deși am plecat de doar două zile de lângă ea. Dar suntem tari, doar nu putem să ne întoarcem din vacanță, să cumpărăm bilete de avion de pe o zi pe alta. Ce naiba, suntem adulți cu capul pe umeri, niște oameni puternici care au plecat să se distreze. Sau poate că nu!

IMG_4032

În fine, asta știe Sophia: că suntem plecați la serviciu, că este o perioadă foarte aglomerată și chiar nu putem fi alături de ea. Și, mai ales, că șefii noștri sunt niște oameni care chiar ne pun la muncă. Probabil, în mintea ei, au fost desenați, deja, ca niște monștri care mai au puțin și îi mănâncă părinții.

Doar nu vă imaginați că poți să-i spui copilului adevărul despre această situație? Cum crezi că ai putea să-i explici că nu l-ai luat cu tine în vacanță?!!!

Serios, din păcate, în această situație, cred că e mai bine să-i spui copilului o minciună, decât adevărul. Adevărul l-ar durea prea tare și nu i-ai putea da o explicație pe înțelesul lui, o explicație pe care să o accepte pur și simplu.

Doar el vrea să-și petreacă tot timpul cu tine, atunci se simte și se distrează cel mai bine. Și să intri în conversații precum beneficiile unei vacanțe departe de el pentru mami și tati ar însemna o nouă fundătură, un nou blocaj.

Deci, dacă vă încumetați să plecați în concediu fără el, plecați, de fapt, la serviciu. Și aveți mult de lucru. Pentru că partea asta cu serviciul o înțelege. I-ai explicat-o, deja, de nenumărate ori când îl trimiteai și pe el la grădiniță sau când plecai dimineața de lângă el.

Noi am plusat puțin, lipsind mai mult. Am creat și imaginea „șefului rău”. Aici nu știu dacă facem bine că dăm vina pe alții pentru faptele noastre, dar asta e. Am făcut-o, așa ne-a dus pe noi capul, și nu mai putem da înapoi! Și o vom ține tot așa cu șeful rău.

Între timp, fiică-mea e cu buni la Sinaia. Și se distrează cam bine. Poate chiar mai bine decât noi care începem să avem deja mustrări de conștiință.

IMG-20160808-WA0001

IMG-20160808-WA0003